Colț de suflet by Dana Popa

  Bella Italia ne așteaptă să poposim și pe tărâmul ei de poveste, iar prima oprire este Genoa (Genoa).  Știați că Genova este leagănul în care Cristofor Columb a văzut lumina zilei? Da, da aici s-a născut Cristofor Columb, iar casa lui într-un colț de stradă învăluită în liane, măcinată de timp și înconjurată de nou, clădiri impunătoare încă rezistă și te duce într-o altă lume de visare și poveste. Genova este un oraș port istoric al Italiei în partea de nord și este capitala Liguriei. Noul și vechiul se combină arătat de frumos încât parca ai fi în două lumi paralele dar totuși în prezent. Străzile înguste, și întunecate de la clădirile înalte ascund cafetării și magazine cu suveniruri în care se pierd atât localnicii cât și turiștii curioși și dornici de a-și cumpara o bucățică din magia orașului. Genova oferă un peisaj de vis, fiind localizată între munte și mare iar în anumite zone te poți bucura atâta de briza mării cât și de aerul proaspăt de munte. Genova ascunde frumu...

Bonjour, am ajuns, după o noapte legănată de valuri și pe tărâmuri franceze, tocmai în Marsilia(în franceză Marseille) .Era înnorat și părea o zi friguroasă așa că ne-am luat și gecile de ploaie cu noi și am pornit la drum. Am coborât de pe navă și după ce am ieșit din port ne-am oprit să ne interesăm cu ce ajungem în oraș. Ne-au spus că ne costa 17 euro de persoană transportul cu autocarul dus-întors. Acum nu suntem noi zgârciți, suntem un pic exagerați de chibzuiți și nu ne place să risipim aiurea banii așa că am înghițit cuvintele care ne-au venit în vârful limbii și am plecat pe jos să vedem unde găsim un autobuz normal. Și surpriză, surpriză la numai un kilometru jumătate era stație de autobuz care ducea în oraș și era gratis, pus la dispoziție pentru toți cei ce veneau cu navele de croazieră. Așa că am pornit la pas să cucerim o parte din ținutul francez. Marsilia este al doilea mare oraș al Franței situat în provincia franceză Provence pe coasta Mediteranei fiind cel mai mare po...

Ultima noapte pe pământ și prima noapte pe mare. După ce am cutreierat străzile Barcelonei la pas și ne-am bucurat de tot ce am putut cuprinde cu privirea am lăsat în urmă zarva orașului și am pornit tot la pas spre port unde ne aștepta imensa nava de la MSC, Bellissima pentru a pleca într-o nouă aventură. Cu febră musculară și puțin obosiți dar veseli și plini de entuziasm am ajuns pe puntea vasului, ne-am preluat cabina, una interioară, spațioasă și poziționată la deck 13 din 19 și având un nume predestinat Magnifica (numele deck ului) . Noi eram magnificii, chiar râdeam că la cât am alergat parcă am fi magicieni de încă mai putem și avem zâmbet pe buze și dorința de a cutreiera iar și iar. Așa că trecând de toate controalele am aterizat undeva pe puntea navei, parca rupți de pe alt tărâm, căutam să ne orientă să știm unde se află toate. Din greșeală am găsit și restaurantul și sala de spectacole și recepția și tot ce era de găsit, da, da toate din greșeală, căutând una ajungeam în a...

O zi dedicată arhitecturii moderne dar totuși atât de îndepărtată.,stilu propriu creat de Antonio Gaudi Chiar dacă se spunea că tot ce făcea el era modernism eu cred ca el a fost cel ce a descoperit arta futurită.  A proiectat case pentru oamenii bogați ai timpului în care a trăit dar cel mai mare proiect al său, a fost creat pentru un client special și cum spunea chiar el Antonio Gaudi "clientul meu nu se grăbește" pentru că după calculele lui finalizarea acestui proiect dura câteva sute de ani. Nu știa și nici nu visa că începută în 1882 va fi gata în 2026 după cum spun acum cei ce lucrează acum la ea. Este vorba de mătreața biserică, bazilica Sagrada Familia.  De când a început și pana în zilele noastre construcția se bazează pe banii ce provin din donații și cei ce plătesc pentru a o vizita. Arhitectura și măreția construcțiilor create de Gaudi te duce într-o poveste din care nu ai vrea să mai ieși. Pe oriunde te învârti găsești stilul Gaudi și nu mica îți este uimirea câ...

Barcelona, aceeași frumusețe, aglomerație ca acum patru ani când am venit prima oara. Rambla, pietonalul pe care se înghesuie turiștii pentru o plimbare, pentru suveniruri și mai ales pentru a merge La Boqueria, piața cea mai mare cu o varietate de fructe, legume, dulciuri, carne, pește pentru toate poftele și gusturile.  Visam de când am fost prima oara să ajung din noi în aceasta piața să beau suc de fructe proaspete, favoritul meu fiind cel de cocos, dar toate au un gust de poveste și să mănânc căpșuni cu gust.  Așa că ne-am trezit în zori de zi ca să prindem liber mai peste tot. Pe Rambla nu era nimic deschis, toate chioșcurile cu suveniruri erau închise, iar noi singuri pe strada, ici, colo mai era câte un rătăcit.  Am ajuns la piață unde ne-am bucurat de tarabele cu fructe și sucurile atât de colorate. Fiind liber, doar vânzătorii care își aranjau marfa și din când în când câte unii ca noi cu gura căscată la varietatea de culori  a fructelor și legumelor proasp...

Călătoria până la destinație a fost plină de aventură, așteptare, frig, ploaie și la final doamna oboseala ne-a cucerit.  Am plecat de acasă cu ideea de a face poze sau filma cerul, peisaje d-ra ce să vezi că nu se potrivește mereu dorința cu ceea ce întâmpini în calea ta.  Așezați confortabil în mașină la căldură am pornit călătoria spre aeroport pe o vreme cenușie, mohorâtă, ba plouă, ba ningea doar soarele nu apărea. Am impresia ca soarele plecase înaintea noastră să ne primească cu bratele deschise în noua zi ce urma să vină.  Așa m-am bucurat de călătoria cu mașina până la aeroport privind ploaia și mașinile care mergeau încet, încet spre destinația lor. Am ajuns la parcare am lăsat mașina și am plecat spre îmbarcare. Surpriza a fost că s-a anunțat întârzierea plecării cu o oră.  Am trecut de toate verificările și ne-am așezat comod în sala de așteptare bineînțeles privind lumea care alerga de ici colo la magazine sau spre porțile de îmbarcare.  Povestind d...

A venit și timpul în care lăsăm vacanțele scurte pentru una mai lungă. Am pregătit bagajele, de la valizele mari și greu de cărat am ajuns la un rucsac și o valiză mică, am vrea să minimalizăm și mai mult că oricum luam haine pe care nu le purtăm, dar totuși 10 zile parcă am avea nevoie de ele. Nu am ajuns atât de experți încât să nimerim exact cât ne trebuie, sau mai bine zis nu ne-am străduit suficient.  Pentru mine un pantalon, un colant și câteva tricouri ar fi suficient dar cum sunt și locuri unde ținută este obligatorie mai ascund prin valiză o rochie, o fusta dar câteodată rămân acolo până la întoarcere. De data asta îmi promit să port tot ce iau cu mine. Zâmbesc, când spun asta, dar am încredere în mine că dacă nu le port înseamnă că nu a fost timpul lor.  Mă uit atentă în jur să nu uit ceva și surpriză, apare în calea privirii mele selfie stick-ul sau mai pe românește, bățul de telefon și îl ridic triumfătoare.  -Of, câte poze și filmări o să fac și ce fain o să ...