Colț de suflet by Dana Popa

Într-o seara de vara cineva mi-a zis șoptind  - Ești specială ! Am rămas fără glas,nu știam ce să spun dar am întrebat timidă -de ce? -Nu știu să îți explic dar simt și teamă și liniște lângă tine. Ceva îmi spune să fug.o teamă pune stăpânire pe mine dar în același timp ceva mă leagă de tine. Aș pleca cât mai departe să nu stric ceea ce aiîn jurul tău și totuși curiozitatea mă oprește lângă tine. Atât de mult m-am consumat de cele spuse ca nu găseam explicaț ie pentru acel cuvânt „specială”, până atunci nimeni nu îmi mai spusese așa... Am stat și m-am gândit și deja devenise obsesie pentru mine acest cuvânt și parcă era făcut din ce în ce mai multă lume îmi spunea că sunt specială. După o perioadă foarte îndelungata în care am căutat explicație atât la prieteni cât si în sufletul meu am înțeles ca fiecare din noi este special prin ceea ce este, prin ceea ce face,prin vorbe și fapte.... Așa ca am înțeles frica ce alunga acel suflet fiind foarte vulcanică iar dorința de a mă desc

         Atât de mult mi-aș dori să te am lângă mine, să mă ascund în brațele tale,să simt căldura cu care mă înconjuri, să au bătaia inimii cum îmi șoptește alintul cu fiecare tic,tic....cum respirația ta îmi mângâie obrazul și cum ochii tăi mă privesc cu căldură...cuvintele nu și-ar avea loc...doar noi doi îmbrățișați zburând într-un vis comun....mulțumesc că exiști și mă accepți așa cum sunt....