01 Ianuarie 2018
Noul an a început. Da a început cu peripeția ultimelor clipe din 2017. Pornesc cu, habar nu am cu ce picior am pășit când Big Ben-ul a ticâit în dans de artificii trecerea dintre ani. Eram prea ocupată cu nervii ce îmi curgeau prin vene și îmi provocau stări lacrimogene pentru că nu reușisem să ajung acasă nici măcar la 12 ale ceasului din cauza metroului care se gândise că e mai bine să vină mai târziu decât trebuia.Era o singură stație,atât, o stație și metroul nu mai venea. Așa că știind că șansa de a trece în noul an, acasă lângă persoana dragă mie era deja compromis, am pornit pe jos. Și da când trecerea dintre ani s-a produs,eram în pas grăbit pe strada pustie uitâdu-mă la ultimele secunde ale anului cum se scugeau cu o viteză atât de mare de aveai impresia că pierde ceva. Așa că 00:00 era pe telefon, artificiile pe cer, sangele plin de nervi la mine în vene cerându-mi socoteală, soțul meu așteptându-mă acasă vesel cu mâncarea pregătită și șampania ce aștepta să umple paharele