Colț de suflet by Dana Popa

Și dacă plâng ție nu-ți pasă Căci poate fară voie m-ai rănit Dar crezi ca sunt copilaroasă De lacrima îmi curge-ncet.   Și totuși ma ranești mereu, Dar scuza o gasești oricand Azi m-am saturat și eu Te las acum și tu să plangi.   Să iți aduci aminte cum plângeam Și tu radeai fară-ncetare Spuneai că sunt copilaroasă Că lacrima mi-i trecatoare.   Dar azi te las să plângi ,să plângi Și poate azi vei ințelege Durerea provocată-ncet De lacrima ce mi se scurge... 

Un dor azi sufletu-mi încearcă Un dor altfel decât îl știu Plecat-ai în lumea departată  Și ai lăsat totul pustiu.  Încet zilele se scurg Nu cred ,nu cred că ai plecat Pe un tăram de umbre Un loc ce nimeni nu îl știe cu adevărat.   Un dor altfel de dor mă apasă Ce-i umbra,umbrei ce-ai lăsat Tu ești departe în lumea-ntunecată Eu plâng aici ...că tu ai plecat.  Și timpul trece și nu cred Că nu te vei întoarce Din lumea umbrelor aștept Cuvântul spus în șoapte...

Am încercat, da am încercat Aproape depărtarea să aduc. Am încercat,da am încercat Iubirea din zări să o smulg. Am încercat o rază ca să fur Din soarele ce dimineața îmi zâmbea Am încercat ca fericirea să împart La sufletele ce după ea plângea. Am încercat dar mi se pare Că toate au  destin stingher Eu astăzi râd,tu plângi sub soare  În fiecare clipă e mister..