Jurnal de vacanță 1

Călătoria până la destinație a fost plină de aventură, așteptare, frig, ploaie și la final doamna oboseala ne-a cucerit. 

Am plecat de acasă cu ideea de a face poze sau filma cerul, peisaje d-ra ce să vezi că nu se potrivește mereu dorința cu ceea ce întâmpini în calea ta. 

Așezați confortabil în mașină la căldură am pornit călătoria spre aeroport pe o vreme cenușie, mohorâtă, ba plouă, ba ningea doar soarele nu apărea. Am impresia ca soarele plecase înaintea noastră să ne primească cu bratele deschise în noua zi ce urma să vină. 

Așa m-am bucurat de călătoria cu mașina până la aeroport privind ploaia și mașinile care mergeau încet, încet spre destinația lor. Am ajuns la parcare am lăsat mașina și am plecat spre îmbarcare. Surpriza a fost că s-a anunțat întârzierea plecării cu o oră. 

Am trecut de toate verificările și ne-am așezat comod în sala de așteptare bineînțeles privind lumea care alerga de ici colo la magazine sau spre porțile de îmbarcare. 

Povestind despre una, despre alta timpul a trecut și a venit și ora de îmbarcare. Relaxați am mers la poarta și acolo alta surpriză, avionul încă nu ajunsese, dar noua ne plac provocările și ce ne-a bucurat că nu ne-am mai supărat și întristat de atât întârziere. După încă jumătate de ora a început așa zisa îmbarcare pentru că ajungând până la scara avionului am avut plăcerea să stăm în ploaie și vânt încă vreo 10.minute care pentru mine au însemnat ore. Deja eram înghețată și udă de la picturii reci de ploaie dar fericită mai era un pic și eram în avion. Într-un final am urcat la căldură și începeam să mă topesc și să mișc mâinile picioarele într-un stil robotic. Am râs de toată aventura și ne-am așezat comod pe scaune, căștile în urechi și cartea derula povestea ei plăcută și așa am ajuns în înaltul cerului în "burta păsării de fier" 

Zborul a fost frumos și plăcut, nu am simțit când timpul a trecut și am ajuns la destinație. 

Am stat la o coada alte 30 minute și într-un final am ieșit în noua destinație, Barcelona. 

Am luat autobuzul și în alte 30 minute am ajuns în camera de hotel la căldură și aici oboseala acumulata ne-a făcut să îmbrățișam patul într-un somn adânc și odihnitor. 

Ne-am bucurat de fiecare clipă de aventură. 

La urma, urmei suntem ceea ce ne dorim. 

Devii ceea ce crezi, zâmbind cu gândul la noua zi care vine.