Gând din pandemie - ziua mea
După mai bine de opt ani în care nu am putut nici măcar să zâmbesc de ziua mea, azi ceva s-a schimbat și am scris pentru mine. Mi-am trimis sufletul în vacanță Și am rămas fără de grai. Am căutat o altă speranță, Eram, secătuită și dornică de viață. Și mă uitam,în zare, după un semn, Gândeam că sufletul apare În primăveri ce le pierdeam încet. Cu anii ce se adunau în piept. Mi-am trimis sufletul în vacanță Rămână el, tânăr mereu A mai trecut un an din viață S-a scurs, fără ca eu să știu. Încă mă uit în zare, să-l văd venind, Îmi este dor, de mine și drumurile sale. De o copilărie, ce încă o ador. Sufletul meu, suflet călător.(03.03.2021) https://www.facebook.com/DanaPopapaginadeautor