Colț de suflet by Dana Popa

 Nu știu de ce am venit aici. Și nu simt că trebuie să știu. Câteodată spun „legământ”, dar nu ca să mă lege de ceva, ci pentru că sună frumos. Nu mă sperie necunoscutul. Nu mă sperie drumul. Orice experiență vine, o primesc. Cu bucurie sau ca lecție. Sunt recunoscătoare pentru tot ce trăiesc. Și poate… nu trebuie să înțeleg totul. Poate e suficient să trăiesc. Dana

 Câteodată mă întreb… de ce oi fi venit eu pe pământ? Și în același timp, sunt recunoscătoare. Pentru viața pe care o am, pentru sănătate, iubire, împlinire, pentru tot ce trăiesc în fiecare clipă. Mulțumesc cerului, pământului, Universului… și chiar și „bărbosului” 😄 (cică Doamne Doamne are barbă… dar cine știe?) Nu știu în ce cred exact. Nu știu dacă există un „EL”. Poate sunt doar gânduri. Poate sunt extratereștri care ne-au creat, cum creăm noi roboți și le dăm task-uri. Cine știe… poate când am venit aici, am semnat un contract. Am plecat de undeva, ca să mă întorc cândva cu amintiri și experiențe. Nu știu. Dar știu că trăiesc. Și că simt. Și poate… asta e de ajuns. Existența mea are sens chiar în tăcere. Dana