Undeva in abis...
Am inchis trecutul intr-o cutie stralucitoare,atat de stralucitoare incat la soare te puteai uita dar la trecut ba ...si apoi priveam spre linia orizontului stiind ca acolo e viitorul si cum linia orizontului nu se poate atinge niciodata doar se zareste daca nu e ceata mi-am dat seama ca viitorul e doar visul ce il am si m-am trezit traind in necunoscut,acest necunoscut straniu,cand rece ,cand cald ,cand plin de stralucire cand intunecat ,confuza si totusi plina de incredere paseam pe un taram necunoscut si pe care nu traisem pana acum pentru ca mintea imi era plina de trecut iar privirea atintita spre viitor...si deodata m-am trezit in prezent,in realul ce il traiam ,unde sacalii te mangaie cu vorbe apoi te inhata si te inghit devorandu-te incet si sigur,unde nu ai decat amagirea ca e bine si totusi supravietuiesc dar asa cum se spune nu Moartea e tragica doar faptul ca multi sunt morti vii ,asa cum poate incet devin si eu. Incet interiorul devine sactuar al sufletului sau poate un su