Amintirea unei veri de mult apuse.
Se facu ca eram pe acelasi drum de tara candva prafuit si cu multe pietre . cu praf ce trecea peste varful sandalutei ,cu copacii infrunziti si mereu cu adierea la ei sa ne racoreasca cate un pic in calatoria noastra spre casa. Soarele dogorea fiecare coltisor de natura, pasarile se scaldau in praful de pe drum, oamenii mergeau agale catre treburile lor zilnice. Era o zi inabusitoare de vara, o zi in care fetele cu parul bucalat si cu rosu in obrajori de la soare mergeau in pas vioi catre casa bunicilor alergand prin praful drumului dupa fluturi si ganganii. Ce amintiri imi trec acum prin fata ochilor parca mai ieri se intampla. Autobuzul oprea in deal iar de acolo aveam de mers cred ca jumate de ora , de strabateam satul in toala lungimea lui pana sa ajungem la casa mult iubita . Era un drum frumos plin cu amintirile prafuite si copacii acum batrani, de case pline de viata, acum apuse si imbatranite in spatele gardurilor, parca s-au garbovit de trecerea anilor, biserica candva locu