Jurnal de vacanță

A venit și timpul în care lăsăm vacanțele scurte pentru una mai lungă.

Am pregătit bagajele, de la valizele mari și greu de cărat am ajuns la un rucsac și o valiză mică, am vrea să minimalizăm și mai mult că oricum luam haine pe care nu le purtăm, dar totuși 10 zile parcă am avea nevoie de ele. Nu am ajuns atât de experți încât să nimerim exact cât ne trebuie, sau mai bine zis nu ne-am străduit suficient. 

Pentru mine un pantalon, un colant și câteva tricouri ar fi suficient dar cum sunt și locuri unde ținută este obligatorie mai ascund prin valiză o rochie, o fusta dar câteodată rămân acolo până la întoarcere. De data asta îmi promit să port tot ce iau cu mine. Zâmbesc, când spun asta, dar am încredere în mine că dacă nu le port înseamnă că nu a fost timpul lor. 

Mă uit atentă în jur să nu uit ceva și surpriză, apare în calea privirii mele selfie stick-ul sau mai pe românește, bățul de telefon și îl ridic triumfătoare. 

-Of, câte poze și filmări o să fac și ce fain o să fie. 

Soțul meu, cel mai calm om de pe pământ, cu un zâmbet in privire îmi spune 

- Dacă nu aș ști că îl cari până acolo apoi mi-l dai mie să fac poze, să fac filmări ca ție îți trebuiesc pe Facebook, tiktok și cine mai știe pe unde, m-aș bucura mai mult dar așa deja știu că sunt angajat, he he he. 

-Lasă iubire că de data asta o să mă întrec pe mine și sigur o să fac macar o filmare cu ajutorul lui, dar nici eu nu mă pot crede. 

Ne-am uitat unul la celalalt am început a râde cu poftă, ne-am îmbrățișat și ca de fiecare dată m-a pupat pe frunte și am pornit la drum. 

Bagaje făcute, noi cu bagajele un aceeași direcție, l-am lăsat pe voinic acasă, motănelul nostru drăgălaș, Charlie, să fie stăpân și să aibă grijă până ne întoarcem că doar e băiat mare face un an chiar în ziua în care revenim. 

Afară ninge, dar e și soare, e frig dar la noi în suflet e cald și bucurie. Ne suim în mașină zgribulind de frig și pornim spre aeroport. 

Începe o nouă aventură de câteva zile dar visăm ca într-o zi să fie mult mai lungă. 

Ne bucurăm și suntem recunoscători că avem libertatea de a călători. 

Prima zi din jurnal, wow, e prima oara când mi-am propus să țin un jurnal scris al călătoriei. Așa că o să scriu zi de zi și când o să am acces la net o să postez. 

Până atunci numai bine și nu uita 

Devii ceea ce crezi.