Gând din pandemie - Suntem orbi
Suntem orbi, ori doar ne facem, Aruncând cu vorbe-n ei, Noi, suntem fără păcate. Țara, geme de mișei. Dar, atât de mult ne place, Să învinuim pe alții. Când de fapt și fără jenă, Vina e puterea noastră, supremă. Tot ne plânge și văităm, Vina, pe alții aruncăm. Dar în curtea casei tale, Tu orânduiești și-i jale. Nu strainii ne doboară, Chiar aici la noi în țară. Doar indiferența noastră, Distruge țara strămoșească. Plângem, ne văităm cu jale. Și vorbim cu orișicare, Vina, numai ei, o poartă. Noi strigăm a ignoranță. Plânge doina strămoșească, Pe pamântul sterp din țară. Lumea asta e bolnavă, De inconștiență rară. Ignorăm,tot ce se poate. Judecăm pe orișicine. Noi, suntem zmei fară aripi, Ne târâm numai în mocirle. Vrem să avansăm ca țară, Să avem viață ca afară. Dar nu respectăm nimic. Și ne vindem câte un pic. Nu avem nici demnitate, Azi muncim pe cât se poate. Dar, ne plângem pe furiș, Ignorăm tot ce e scris. Da, ne place să trișăm Legea să o ignorăm. Căutăm o scurtătură, Să-nșelăm st