Nu e despre mâncare
Mult timp am crezut că e despre mâncare. Că mănânc prea mult. Că aleg greșit. Că nu am voință. Dar nu a fost doar asta. A fost despre oboseală. Despre „lasă că merge și așa”. Despre zile în care nu m-am mai pus pe mine pe primul loc. A fost despre grabă. Despre comoditate. Despre momente în care nu am mai vrut să simt nimic și am ales ceva rapid. Nu m-am îngrășat dintr-o decizie mare. Ci din multe decizii mici pe care nici nu le-am observat. Și poate… nici nu e corect să dau vina pe mâncare. Pentru că mâncarea nu decide. Eu decid. Chiar și atunci când nu sunt atentă. Și poate nu trebuie să schimb totul deodată. Poate e suficient să aleg diferit, din când în când. Să mă opresc o clipă. Să mă întreb: „de ce fac asta?” Și să mă întorc, încet, la mine. Fără vină. Fără grabă. Dana