Și scârție...
Și scârție lanțul, Ce crucea îti leaga, De un mormânt În care trupu-ți odihnești Și lacrimi curg fără-ncetare Privind la poza prăfuita, Ca pe un pedestal Pe crucea-ți învechită. Și scârție parcă pamântul Ce trupul ți-a-nghițit De strigătul durerii Ce nimeni nu l-a auzit Și scârție și vântul care bate Poate de-acolo din mormânt Auzi al lacrimilor șoapte Ce se preling pe țărna trupului frânt.