Nu vreau să las zilele să treacă degeaba
Cu trecerea anilor am înțeles că timpul nu poate fi oprit. Nu pot să-l rog să încetinească. Nu pot să mă întorc înapoi. Și nici nu vreau. Fiecare rid spune o poveste. Fiecare lacrimă a lăsat ceva în urmă. Fiecare bucurie a făcut loc alteia. Nu mă lupt cu timpul. Mă lupt doar cu zilele trăite fără să le observ. Nu vreau să las diminețile să treacă fără să privesc cerul. Nu vreau să las o cafea băută în grabă să fie doar o altă cafea. Nu vreau să las oamenii pe care îi iubesc fără să știe că îi iubesc. Și nu vreau să las gândurile frumoase să rămână captive în mintea mea. Poate de aceea scriu. Ca să salvez câte o clipă. Ca peste ani să pot spune: „Am fost aici. Am văzut. Am simțit. Și nu am lăsat viața să treacă pe lângă mine fără să o observ.” Poate că nu vom ține minte toate zilele. Dar putem alege să trăim câteva dintre ele atât de conștient, încât să nu le uităm niciodată. Iar pentru mine .... asta este suficient. Dana