Între două date din calendar
Astăzi am deschis blogul și am văzut data ultimei postări. 24 iulie. Astăzi este 1 august. Am zâmbit și primul meu gând a fost: „Ce repede a trecut timpul.” Și apoi m-am întrebat... Unde s-au dus zilele acestea? Au dispărut? Nu. Au fost trăite. Am muncit. Am râs. M-am odihnit. Am avut gânduri pe care nu le-am scris. Am avut clipe pe care doar le-am păstrat în suflet. Și mi-am dat seama că nu orice zi trebuie să lase în urmă o pagină scrisă. Unele zile își scriu singure povestea. Poate că blogul meu nu este o dovadă că am trăit. Este doar locul în care aleg, din când în când, să opresc timpul pentru câteva minute. Să privesc în urmă. Să respir. Și să spun: „Da... am mai trăit o bucățică de viață.” Iar asta este suficient. Nu numărul de texte spune cine sunt. Ci felul în care aleg să-mi trăiesc zilele dintre ele. Poate că timpul nu trece mai repede decât înainte. Poate doar învăț să-l privesc altfel. Și, chiar dacă uneori mă mir cât de repede se schimbă filele din calendar, sunt recunosc...