Colț de suflet by Dana Popa

 Milano… dacă ar fi să spun ceva despre Milano, aș spune că este orașul modei, dar și orașul în care toată lumea aleargă să găsească un loc liber pentru o poză, pentru o amintire. Un oraș în care parcă totul se învârte rapid. Hotelul… of. Da Vinci Hotel. Acum 10 ani era colorat în mov, cu un interior vesel, plin de viață. Acum, renovat, este cenușiu și trist. Parcă, odată cu trecerea anilor, a îmbătrânit. A devenit gârbovit și lipsit de viață. Dana

 10 ani. Da, da… atâția s-au împlinit de când am pășit pe drumul fericirii. 10 ani de călătorii și de timp trăit alături de un om pe care, uneori, am impresia că l-am găsit prea târziu. 10 ani care m-au învăluit în misterul drumurilor. Am călătorit și am pășit în poveștile altor țări. Cum s-ar spune: 10 ani de Paradis. Și el continuă. Ne-am propus ca, acum, la cei 10 ani de când suntem împreună și călătorim, să facem în așa fel încât în fiecare lună să mergem undeva. Și, bineînțeles, am început cu Italia — locul unde am fost prima oară împreună, dar și locul unde am întâlnit un suflet minunat: Alina. Cu ea am legat o prietenie care, chiar dacă nu ne-am vorbit mult timp, atunci când ne-am revăzut a continuat de parcă ieri ne-am fi văzut ultima oară. De fapt, întoarcerea în Italia, în același loc, a fost întoarcerea la Alina și continuarea poveștii noastre. Am dat startul altor ani de călătorii. Dana

 *2026* a început frumos, dar februarie a venit cu o provocare: aceea de a ieși de pe rețelele de socializare. Au trecut deja cinci zile în care nu-mi găsesc locul. Simt nevoia să scriu, să povestesc. Așa că am găsit un loc în care să mă pierd. Nu știu cât timp voi scrie. Nu știu cât va exista acest loc sau dacă va fi descoperit de cineva. Știu doar că acum scriu. Este al meu. Sunt gânduri ascunse, scrise pe hârtii colorate, pentru liniștea sufletului. Dana