Atât de târziu pentru tot.....
E noapte târziu,atât de târziu,somnul nu se poate apropie de sufletul meu,muzica cântă în surdină iar lacrimile îmi umezesc obrazul și așa trist și obosit de tot ce mă înconjoară,de singurătatea ce mi-a rămas fidelă de ani de zile...de când mi-am părăsit casă părintească, ce dacă lângă mine am avut suflete care au susținut ca mă iubeau, au reușit să demonstreze cu brio contrariul. Sufocată de tot ce mă înconjoară nu îmi mai găsesc liniștea de alta dată,încerc să mă ascund în spatele unui zâmbet și surprinzător reușesc,mă uimesc și pe mine.Îmi este dor de mine, atât de dor de aș vrea să fug cât mai departe de lumea asta falsă și rece.