Colț de suflet by Dana Popa

 La St. Moritz nu m-am trezit într-o stațiune. M-am trezit în copilărie. Înconjurată de nămeți și ninsoare lentă. Un frig atât de plăcut încât nu îngheța, ci trezea. Am simțit o energie de recunoștință că am ajuns aici. Și o dorință clară de a reveni. Nu neapărat la St. Moritz. Ci la zăpadă. La iarnă. Dana

 St. Moritz m-a învățat ceva. Acolo unde luxul e la el acasă, eu m-am simțit bogată altfel. Bogată sufletește. Bogată pentru că am ajuns acolo din iubire și din drumuri făcute împreună. Am văzut priviri reci. Poate obosite. Poate prea preocupate de aparențe. Dar eu eram liniștită. Și asta mi-a fost suficient. Dana

 St. Moritz. Locul unde cei bogați se uită la tine ca la un sărac, iar cei săraci se uită la tine ca la un bogat. Un echilibru ciudat. Depinde din ce parte privești. Dana