Colț de suflet by Dana Popa

„Nu știu alții cum sînt...” îmi rasuna în minte gândul scris de Ion Creangă....in Amintiri din copilarie....căci eu am fost un copil ,numai mama știe adevărul că eu mă cred cel mai minunat exemplar uman de pe pamânt...dar de ascultat nu cred că am ascultat că îmi aduc aminte cum mergeam plangand la mama după orice boacăna făcută... Cât am fost copil plângeam de un fel și mama, mă alina...în adolescență, am plâns de alt fel...și mama, mă alina...apoi la maturitate tot copilul mamei am rămas și cum dau de ceva greu ...tot la mama alerg să ma aline....meseria de mamă este de lungă durata ...nu are odihnă,nu are liniște...nu are decât mulțumirea că al ei copil iubește alinarea ei si găsește mereu treapta care îl impulsionează spre a merge înainte...

Mama mea sfântă icoană. Sufletul meu minunat. Ce din zori și până în seară  Îmi transmiți gândul curat. Mama mea minunea vieții. Ce pe lume m-ai adus, Mă conduci pe drumul vieții Chiar de anii-ncet s-au scurs. Mama mea mereu găsești Un cuvânt bun să grăiești Ca să uit de supărare Zâmbetu-mi pe chip apare.  Mama mea iți mulțumesc  Și mereu eu te iubesc Drumul vieții este greu Tu mă faci să urc mereu. Mama mea dulcea mea mama...