Colț de suflet by Dana Popa

  Deși mai erau două luni jumătate până la pelcare, entuzialsmul și emoția unei noi aventuri , dar de data asta în necunoscut total, ieșirea din zona de confort ne dădea o stare plină de energie și o bucurie pe care nu o pot descrie în cuvinte. Eram agitată și ba aveam impresia că timpul stă în loc, ba că nu am timp de nimic. Alergam la muncă să las totul cum trebuie, să nu stresez fetele ce rămâneau în locul meu , că și așa zi de zi apărea ceva care întorcea totul cu susul în jos. Cănd credeam că totul este ok și mai era aproximativ o lună până la noua aventură, hopa, hopa încet și sigur se instalase la noi în vizită nimeni altul decat Domnul Covid. Gata, nervii erau întinși la maxim, a trebuit să plec de la muncă în mijlocul zilei și să las fata singură fără pregatirea pe care tocmai înepeam să i-o ofer. Eram obosită, stare de vomă și dorința de a mă cuibări într-un pat și să dorm. Ea m-a asigurat că totul va fi bine că înțelesese ce are de făcut, iar eu cu emoții pentru ea am pl...

A fost odată, că dacă nu ar fi fost nu aș fi avut ce povesti.  Călătorii am tot făcut dar nici una nu mi-a trezit interesul de a scrie despre ea, nu pentru ca nu ar fi fost minunate sau nu aș fi avut ce povesti dar erau toate planificate cu lux de amănunt cu multă vreme înainte. Știam exact ce ne doream să facem, unde să mergem și când.  Așa se întâmplă și în Ianuarie a anului 22 când decisem să mergem la căldură, după o iarnă lungă și vremea mohorâtă din regat.  Așa că făcusem bagajele și plini de entuziasm am plecat spre Egipt, dar nu o să povestesc peripețiile de acolo, doar că aici începe aventura plănuirii unei noi vacanțe, negândită, nevisată.  Am ajuns în resort și bineînțeles am început să cutreierăm, ba pe plajă, ba pe la piscine, așa, să facem cunoștință cu noua noastră casă pentru zilele ce aveam să le petrecem acolo.  Pentru mine, chiar dacă erau 23-25 grade era răcoare, dar asta nu împiedica pe alții și nici pe George să intre în apă. Am mers și noi...

Suntem orbi, ori doar ne facem, Aruncând cu vorbe-n ei, Noi, suntem fără păcate. Țara, geme de mișei. Dar, atât de mult ne place, Să învinuim pe alții. Când de fapt și fără jenă, Vina e puterea noastră, supremă. Tot ne plânge și văităm, Vina, pe alții aruncăm. Dar în curtea casei tale, Tu orânduiești și-i jale. Nu strainii ne doboară, Chiar aici la noi în țară. Doar indiferența noastră, Distruge țara strămoșească. Plângem, ne văităm cu jale. Și vorbim cu orișicare, Vina, numai ei, o poartă. Noi strigăm a ignoranță. Plânge doina strămoșească, Pe pamântul sterp din țară. Lumea asta e bolnavă, De inconștiență rară. Ignorăm,tot ce se poate. Judecăm pe orișicine. Noi, suntem zmei fară aripi, Ne târâm numai în mocirle. Vrem să avansăm ca țară, Să avem viață ca afară. Dar nu respectăm nimic. Și ne vindem câte un pic. Nu avem nici demnitate, Azi muncim pe cât se poate. Dar, ne plângem pe furiș, Ignorăm tot ce e scris. Da, ne place să trișăm Legea să o ignorăm. Căutăm o scurtătură, Să-nșelăm st...

După mai bine de opt ani în care nu am putut nici măcar să zâmbesc de ziua mea, azi ceva s-a schimbat și am scris pentru mine. Mi-am trimis sufletul în vacanță Și am rămas fără de grai. Am căutat o altă speranță, Eram, secătuită și dornică de viață.   Și mă uitam,în zare, după un semn, Gândeam că sufletul apare În primăveri ce le pierdeam încet. Cu anii ce se adunau în piept.   Mi-am trimis sufletul în vacanță Rămână el, tânăr mereu A mai trecut un an din viață S-a scurs, fără ca eu să știu.   Încă mă uit în zare, să-l văd venind, Îmi este dor, de mine și drumurile sale. De o copilărie, ce încă o ador. Sufletul meu, suflet călător.(03.03.2021) https://www.facebook.com/DanaPopapaginadeautor

Lumea este atât de confuză, nimeni nu știe realitatea, nimeni nu știe încotro ne îndreptăm dar cu toții ne acuzăm unii pe alții și aruncăm cu pietre. Cei ce au făcut vaccinul în cei ce nu vor să-l facă și cei ce nu cred în vaccin în cei ce găsesc în el ultima speranță. Cu toții ar trebui să fim îngăduitori să înțelegem și teama celui ce nu vrea să îl facă și teama celui care abia așteaptă să facă vaccinul. Nici unul dintre noi nu știe ce este bine și ce nu, dacă are efect sau nu, dacă ne transformă în extratereștri sau în hrană pentru viermi. Și totuși în loc să devenim buni și să găsim o cale de a ne înțelege,noi nu facem decât să dezbinăm prietenii, să umilim și să ne dăm deștepți,când de fapt habar nu avem de unde venim și unde o să mergem.   https://www.facebook.com/DanaPopapaginadeautor

Se spune că mai devreme sau mai târziu se cerne lumea diferită de tine și când nici nu gândești te trezesti în jurul tău doar cu oameni care au aceleași principii ca ale tale. Nu se merită să renunți la cineva pentru că în anturajul lui este cineva care nu se încadrează în  tiparele tale. Poate acel om își caută  calea și a găsit în  tine ceea ce avea nevoie și  face un pas spre altă gândire și sșa în timp se cern  și la el prietenii. Dacă noi îi  închidem ușa și  nu ii oferim oportunitatea de a evolua și a-și  găsi drumul el va rămâne în mocirla în care a fost pentru că acolo găsește sprijin. Să fim sănătoși să gândim cum am vrea să se comporte ceilalți cu noi când vrem să evoluam și la fel să oferim și noi o mână celor ce vor să se depășească 💜💜💜 https://www.facebook.com/DanaPopapaginadeautor

Sinceritatea este poarta către singuratate, excludere și poate mai sunt cuvinte de scris dar nu își au rostul. Când ești sincer dispar mulți prieteni din jurul tău. Vrei să scapi de cineva trebuie doar să fii sincer și în jurul tău se face liniște. O liniște ce doare, doare atât de tare că mult timp îi trebuie sufletului să zâmbească din nou. Sinceritatea doare și când este spusă și când ți se spune , dar este mult mai placută decât o minciună și o viața lipsită de liniște pentru că mereu trebuie să găsești noi și noi cuvinte de laudă chiar dacă ascund realitatea. Așa că sinceritatea poate lega sau destrăma prietenii, familii, poți pierde locuri de muncă sau să distrugi mituri dar cel mai mult sinceritatea nu este apreciată și este mitul ce nu îl poate distruge nimeni. https://www.facebook.com/DanaPopapaginadeautor