A fost odată - Seychelles, ideea

A fost odată, că dacă nu ar fi fost nu aș fi avut ce povesti. 

Călătorii am tot făcut dar nici una nu mi-a trezit interesul de a scrie despre ea, nu pentru ca nu ar fi fost minunate sau nu aș fi avut ce povesti dar erau toate planificate cu lux de amănunt cu multă vreme înainte. Știam exact ce ne doream să facem, unde să mergem și când. 

Așa se întâmplă și în Ianuarie a anului 22 când decisem să mergem la căldură, după o iarnă lungă și vremea mohorâtă din regat. 

Așa că făcusem bagajele și plini de entuziasm am plecat spre Egipt, dar nu o să povestesc peripețiile de acolo, doar că aici începe aventura plănuirii unei noi vacanțe, negândită, nevisată. 

Am ajuns în resort și bineînțeles am început să cutreierăm, ba pe plajă, ba pe la piscine, așa, să facem cunoștință cu noua noastră casă pentru zilele ce aveam să le petrecem acolo. 

Pentru mine, chiar dacă erau 23-25 grade era răcoare, dar asta nu împiedica pe alții și nici pe George să intre în apă.

Am mers și noi pe plajă ne-am așezat comod pe un șezlong, eu bineînțeles învelită în prosop, George sprinten și-a luat direcția spre apă. 

Aici se întâmplă conexiunea ce va duce spre aventura numită Seychelles. 

Eu, cu vocea mea perfectă, că ai impresia că strig după ajutor când vorbesc, i-am transmis lui George ideea ce îmi venise atunci pe moment. 

Apoi liniștită priveam orizontul și mă gândeam la idei pentru cartea ce urma să o scriu. Lângă mine se auzi o voce blândă care mi se adresă :

-Sunteți români? 

-Da, răspund eu și de aici se va țese o poveste cu zâmbete și aventuri, cu râs până la lacrimi, cu povestiri și o prietenie frumoasa. 

Ei, Alina și Mihai, surprinzător erau din regat la doar 4 ore distanță cu mașina de unde stăteam noi. 

Am povestit cât în lună și în stele, de călătorii, de gânduri și idei. Timpul a trecut și a venit vremea de a ne întoarce la realitate. În aceeași zi drumul nostru a dus spre aeroport doar că în avioane separate și fiecare cu aeroportul lui de aterizare. 

-Noi avem în Aprilie vacanță și am vrea să mergem undeva, au zis ei cu o bucurie pe chip, care nu se poate descrie. Ați vrea să veniți și voi? 

- Ar fi super, zice George, dar depinde de Dana dacă îi va fi aprobată iar o vacanță. 

-Știți ceva, zic eu plină de energie și febra vacanțelor, merg la munca și întreb, dacă aprobă înseamnă că este vremea de o nouă aventura dar de data asta în patru. 

Eram entuziasmată dar emoționată că nu știam ce răspuns va veni când o să întreb de concediu. 

Cu toate astea deja se discuta unde am putea merge, ce am putea vizita. Noi visam la o croazieră și le-am propus. George, al meu mai entuziasmat decât ma gândeam se apucase de căutat vacanțe, iar eu nici nu ajunsesem la serviciu să întreb dacă primesc aprobare. 

Cu toate astea eram ferm convinsă că plecăm iar în vacanță. 

Al meu vorbea cu Alina și Mihai mai des, eu fiind mai ocupată, mai trimeteam câte un mesaj. 

Până să primesc aprobarea de concediu, ei deja planificase unde mergem și pentru prima oara auzisem Seychelles, acolo mergem. 

Alina și Mihai mai fuseseră acolo cu ceva ani în urmă și ne povesteau și erau foarte încântați. 

Chiar dacă mai căutau și alte destinații la final de discuție era tot Seychelles. 

Eu nu auzisem nici numele dar să știu unde este nici atât. 

Nu a fost nici în gândul nostru, nici în caietul nostru cu dorințe, nu a fost nicăieri trecută măcar ca idee, o vacanță undeva unde nici cu gândul nu gândeam. 

Alina și Mihai ne-au deschis o ușă spre o altă lume, o oportunitate de a ieși din zona de confort, aia în care știam țara unde vrem sa mergem și multe altele despre ea. 

Ok, între timp primesc aprobarea la cererea de concediu și începe aventura, boală, greșeli, piedici dar până la urmă zburăm spre necunoscut. 

Devenise puțin cunoscut din ce mai citisem și ce ne povesteau ei dar toate în scurt timp, pe fugă și bucurându-ne că ajungem la broscuțe. 

...........................

D.P.