Gând din pandemie - ziua mea
Mi-am trimis sufletul în vacanță
Și am rămas fără de grai.
Am căutat o altă speranță,
Eram, secătuită și dornică de viață.
Și mă uitam,în zare, după un semn,
Gândeam că sufletul apare
În primăveri ce le pierdeam încet.
Cu anii ce se adunau în piept.
Mi-am trimis sufletul în vacanță
Rămână el, tânăr mereu
A mai trecut un an din viață
S-a scurs, fără ca eu să știu.
Încă mă uit în zare, să-l văd venind,
Îmi este dor, de mine și drumurile
sale.
De o copilărie, ce încă o ador.
Sufletul meu, suflet călător.(03.03.2021)
Comentarii
Trimiteți un comentariu