Colț de suflet by Dana Popa

 Se facu ca eram pe acelasi drum de tara candva prafuit si cu multe pietre . cu praf ce trecea peste varful sandalutei ,cu copacii infrunziti si mereu cu adierea la ei sa ne racoreasca cate un pic in calatoria noastra spre casa. Soarele dogorea fiecare coltisor de natura, pasarile se scaldau in praful de pe drum, oamenii mergeau agale catre treburile lor zilnice. Era o zi inabusitoare de vara, o zi in care fetele cu parul bucalat si cu rosu in obrajori de la soare mergeau in pas vioi catre casa bunicilor alergand prin praful drumului dupa fluturi si ganganii. Ce amintiri imi trec acum prin fata ochilor parca mai ieri se intampla. Autobuzul oprea in deal iar de acolo aveam de mers cred ca jumate de ora , de strabateam satul in toala lungimea lui pana sa ajungem la casa mult iubita . Era un drum frumos plin cu amintirile prafuite si copacii acum batrani, de case pline de viata, acum apuse si imbatranite in spatele gardurilor, parca s-au garbovit de trecerea anilor, biserica candva ...

Prietenia, ce o fi prietenia ?  Incepe in clipa in care doua persoane se intalnesc, au aceleasi pasiuni, au ganduri si vise comune, incepand discutii si incercand sa sustina cat mai bine ideea. Si continua daca nu exista nici un interes din parte vreuneia din parti. Se prea poate ca una din parti sa puna suflet si sa creada ca ce ofera aia primeste, dar surprinzator, de multe ori nu primeste acelasi respect . De multe ori cand unul nu il mai poate folosi , sau nu mai poate b eneficia de pe urma celuilalt , presupusa prietenie se destrama. In unele cazuri se raceste incet si fara explicatii, in altele iese fum dupa un scandal incendiar, iar in altele efectiv dispare ca si cum nu ar fi exiatat. Prietenia adevarata , dupa mintea mea , sa spunem asa, este atunci cand chiar daca nu ai vorbit un an de zile, in clipa in care ai inceput discutia sa fie execat ca atunci cand ieri te-ai despartit. Nu mi se pare ok, in clipa in care suni, sau te intalnesti cu acea persoana sa te ia la intreba...

Atat de ciudate sunt unele sentimente ce mocnesc in adancul sufletului si atat de vulcanice si atat de greu de stapanit dar daca le scapi afara,daca vorbesti de ele se amplifica si nu le mai poti stapani se degenereaza de la una la alta si uite asa se transforma intr-un vulcan ce erupe si arde tot ce intalneste in cale cu lava lui otravitoare...asa ca mai bine sa mocneasca in interior sa torn liniste si zambete peste lava si poate incet se stinge si sufletul uita de taifunul ce s-a nascut fara voie ..

Am inchis trecutul intr-o cutie stralucitoare,atat de stralucitoare incat la soare te puteai uita dar la trecut ba ...si apoi priveam spre linia orizontului stiind ca acolo e viitorul si cum linia orizontului nu se poate atinge niciodata doar se zareste daca nu e ceata mi-am dat seama ca viitorul e doar visul ce il am si m-am trezit traind in necunoscut,acest necunoscut straniu,cand rece ,cand cald ,cand plin de stralucire cand intunecat ,confuza si totusi plina de incredere paseam pe un taram necunoscut si pe care nu traisem pana acum pentru ca mintea imi era plina de trecut iar privirea atintita spre viitor...si deodata m-am trezit in prezent,in realul ce il traiam ,unde sacalii te mangaie cu vorbe apoi te inhata si te inghit devorandu-te incet si sigur,unde nu ai decat amagirea ca e bine si totusi supravietuiesc dar asa cum se spune nu Moartea e tragica doar faptul ca multi sunt morti vii ,asa cum poate incet devin si eu. Incet interiorul devine sactuar al sufletului sau poate un su...

Timpul, Da ,da...mereu e timpul vinovat,el ne preseaza,el trece mai repede, el se grabeste ...timpul doar timpul... El este acelasi nu face nimic mai mult sau mai putin ,cei ce au evoluat si vor din ce in ce mai mult suntem noi...am uitat sa traim,am uitat sa fim veseli si multumiti cu ce avem ,sa ne bucuram de o raza de soare,de o vorba buna,de o imbratisare ..acum astea sunt lucruri banale...habar nu avem ce ne-ar bucura cu adevarat dar alergam dupa o necunoscuta ,alergam f ara sa mai gandim ca trecem pe lange lucruri frumoase,fiinte minunate pe care cu siguranta nu le mai intalnim doar alergam aloi spunem tristi ”timpul ma preseaza”. Timpul nu ne preseaza...noi vrem din ce in ce mai multe de la el... Timpul este acelasi ca si in vremea cand erau razboaie dar era timp si de iubire,povesti de dragoste care asteptau ani dar ca nu aruncau vina pe timp.... Nu timpul este acela care s-a schimbat...noi ne-am scimbat si nu mai percepem frumosul,nu mai percepem iubirea nu ma...

RADIO SUFLETEL: Cand.....Ivan Raluca

     Mereu va exista trecut cu amintirile lui, viitor cu vise ce asteapta sa se implineasca , dar cel mai important este prezentul in care traiesti.      Trecutul a fost si a ramas amintire,viitorul va veni si este un vis,asa ca treieste in prezent ce este puntea principala intre ce a fost si ce va fi... Dana Popa