Colț de suflet by Dana Popa

     Mereu va exista trecut cu amintirile lui, viitor cu vise ce asteapta sa se implineasca , dar cel mai important este prezentul in care traiesti.      Trecutul a fost si a ramas amintire,viitorul va veni si este un vis,asa ca treieste in prezent ce este puntea principala intre ce a fost si ce va fi... Dana Popa 

Sunt dureri ce nu se pot spune de frica sa nu distruga si ce a mai ramas din ceea ce candva era frumos. Sunt dureri ce fac sa urle sufletul in tine,fara a putea spune cuiva. Sunt dureri ce te topesc pe picoare si te duc intr-o lume ce nici macar nu o poti explica. Sunt dureri ce dor cu fiecare secunda din ce in ce mai tare. Durerea cea mai mare este asteptarea, o durere dulce amaruie care nu se srie nici o clipa cum va lua sfarsit.... Sunt dureri ce cu trecerea anilor se ascund undeva in suflet si gandire si dureri ce se accentuiaza si dor fara incetare....

Într-o seara de vara cineva mi-a zis șoptind  - Ești specială ! Am rămas fără glas,nu știam ce să spun dar am întrebat timidă -de ce? -Nu știu să îți explic dar simt și teamă și liniște lângă tine. Ceva îmi spune să fug.o teamă pune stăpânire pe mine dar în același timp ceva mă leagă de tine. Aș pleca cât mai departe să nu stric ceea ce aiîn jurul tău și totuși curiozitatea mă oprește lângă tine. Atât de mult m-am consumat de cele spuse ca nu găseam explicaț ie pentru acel cuvânt „specială”, până atunci nimeni nu îmi mai spusese așa... Am stat și m-am gândit și deja devenise obsesie pentru mine acest cuvânt și parcă era făcut din ce în ce mai multă lume îmi spunea că sunt specială. După o perioadă foarte îndelungata în care am căutat explicație atât la prieteni cât si în sufletul meu am înțeles ca fiecare din noi este special prin ceea ce este, prin ceea ce face,prin vorbe și fapte.... Așa ca am înțeles frica ce alunga acel suflet fiind foarte vulcanică iar dorința de a mă ...

         Atât de mult mi-aș dori să te am lângă mine, să mă ascund în brațele tale,să simt căldura cu care mă înconjuri, să au bătaia inimii cum îmi șoptește alintul cu fiecare tic,tic....cum respirația ta îmi mângâie obrazul și cum ochii tăi mă privesc cu căldură...cuvintele nu și-ar avea loc...doar noi doi îmbrățișați zburând într-un vis comun....mulțumesc că exiști și mă accepți așa cum sunt....

V rei sa ma iubești Asa cum numai tu știi... Vrei sa ma imbratisezi In visul ce incet se tese. Vrei, oare vrei sa ma faci sa zambesc Cand vorbe dulci imi spui Vrei sa ma legeni in noaptea ce vine Vrei, oare vrei sa fii langa mine. Vrei sa ma primesti la pieptul tau Sa-mi mangai parul Sa-mi spui cuvinte ce doar tu le stii Oare vrei,oare chiar vrei? DANA POPA

   Trecuse ceva vreme de când nu mai trecusem pe acea strada, nu pentru ca nu am vrut, doar ca asa se întâmpla mereu ,ne apar alternative fără să gândim,dar în seara ai trebuia să ajung la Universitate și cum metrourile erau în grevă a trebuit să iau bus-ul. M-am suit știind că o să trec pe strada lui, prin fața casei apoi înainte spre destinația aleasă.Nu știam cum o sa reacționez așa că m-am așezat ca de obicei în fața și priveam agale pe geam.Bus-ul mergea așa de încet de parcă șoferul știa că am de depănat amintiri.Un zâmbet trist se ivi pe fața mea și în amintire vedeam umbra ce mergea pe stradă lăsând urme adânci în asfaltul umezit de ploaia de vara....eram eu în vis îndreptându-mă spre casa lui,eram singură și totuși parca mana îmi era ținuta de ceva dar nu mai vedeam altă umbră doar o brățară ce se vedea la încheietura mâinii.Am zâmbit , atâta ne mai rămăsese,atâta ne mai unea... o brățara,în rest nimic un drum ce ducea într-o direcție și în alta ce trecea prin fat...

         E noapte târziu,atât de târziu,somnul nu se poate apropie de sufletul meu,muzica cântă în surdină iar lacrimile îmi umezesc obrazul și așa trist și  obosit de tot ce mă înconjoară,de singurătatea ce mi-a rămas fidelă de ani de zile...de când mi-am părăsit casă părintească, ce dacă lângă mine am avut suflete care au susținut ca mă iubeau, au reușit să demonstreze cu brio contrariul.           Sufocată de tot ce mă înconjoară nu îmi mai găsesc liniștea de alta dată,încerc să mă ascund în spatele unui zâmbet și surprinzător reușesc,mă uimesc și pe mine.Îmi este dor de mine, atât de dor de aș vrea să fug cât mai departe de lumea asta falsă și rece.