Dureri.....

-
Sunt dureri ce nu se pot spune de frica sa nu distruga si ce a mai ramas din ceea ce candva era frumos.
Sunt dureri ce fac sa urle sufletul in tine,fara a putea spune cuiva.
Sunt dureri ce te topesc pe picoare si te duc intr-o lume ce nici macar nu o poti explica.
Sunt dureri ce dor cu fiecare secunda din ce in ce mai tare.
Durerea cea mai mare este asteptarea, o durere dulce amaruie care nu se srie nici o clipa cum va lua sfarsit....
Sunt dureri ce cu trecerea anilor se ascund undeva in suflet si gandire si dureri ce se accentuiaza si dor fara incetare....

Comentarii

  1. Anonim1 iunie 2014 la 20:38

    Am adunat dureri
    Am adunat taceri
    Am adunat lacrimi
    Si din toate sunt un unitar
    Sunt eu ....cel ce te iubeste mult
    Si iti doresc din inima binele
    Esti surioara mea pe care Dumnezeu
    Mi-a daruit-o la acesti ani
    Dar surioara mea sfanta ........

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Plouă cu bulbuci

-
Imagine
         Plouă de dimineața cu bulbuci ,plouă continuu și mi-am adus aminte de copilăria petrecută la țară.  Ne trezeam dimineața cu chef de joacă și surpriza apărea când deschideam noi ușa la casă să mergem către bucătaria de vară și vedeam bulbucii de ploaie cum săreau de pe asfalt și de pe pamântul deja mustind de apă. Și vesele o luam la fugă spre bucătărie pe unde erau băltoacele cele mai mari și nici nu auzeam când bunica striga la noi să stam cuminți în casă ,să nu care cumva să ne atinga ploaia rece ca să răcim. Și ajungeam în bucatărie ude și vesele și cu o poftă de turte coapte pe plită dar găseam ligheanul cu aluat pentru gogoși și mirosea deja a turte și a placinte cu branză. Știa bunica ce și cum să faca pe vreme de ploaie ca să ne țina ocupate în casă. Și așa gust bun mai aveau toate în timpul copilariei și fiecare clipă era un mister ce trebuia descoperit și ne bucuram de cele mai mici și marunte lucruri și timpul se oprea ăn loc cu fiecare picatură de ploaie ce at
Citiți mai multe

Restart

-
Imagine
 Cine să creadă că va veni și ziua în care o să simt să îmi dau un restart, făcând o pauză și nu una oarecare, ci una de 21 de zile de la rețelele de socializare. Se făcea că mă plimbam pe strada Facebook și în fața mea a apărut o agendă care avea pe copertă desenată mandala dedicată mie, așa am simțit în momentul acela iar acum pot spune că da, a fost, este și va rămâne a mea.  Așa am cunoscut "magicianul mandalelor" pe Magdalena Abrașu care prin felul ei blând și răbdător mi-a zis că această mandală înseamnă energie pentru creativitate, încredere pentru realizare și iubire pentru absolut tot. Nu știu nimic despre mandale dar când îmi place ceva cred în magia acelui lucru și nu ca as fi eu adepta scrisului de mână (nu ca nu mi-ar face plecere) pentru ca scriu ca un doctor, indescifrabil, dar totuși am zis da și am cumpărat agenda. Și acum filele ei așteaptă sa fie scrise dar nici o minune din partea mea nu se întâmplă să îmi dau voie să scriu de mână. Când a ajuns la mine m-
Citiți mai multe
-
Imagine
Dacă aș putea să scriu, atunci când aburii dușului mă învăluie iar apa fierbinte îmi mângâie corpul.  Dacă aș putea să scriu când sufletul îmi zâmbește de fericirea unei noi excursii, o simplă dar binemeritată ieșire în natură.  Dacă aș putea să scriu când, ocupată la muncă apare o idee năstrușnică.  Dacă aș putea scrie când stau pe canapea cuprinsă de o stare de relaxare totală.  Dacă aș putea scrie într-o altă stare, într-un alt timp, nu atunci când mă așez în fața laptopului pregătită de o nouă aventură în ale scrisului și surpriză, gândurile zboară, ideile se pierd într-o ceață, care nu știu de unde a apărut și uite așa ia sfârșit ceea ce nici măcar nu a început.  Și totuși dacă aș putea scrie atunci când sunt lipsă din fața tastaturii, ar fi ideal pentru noua mea carte, care așteaptă să fie terminată.  Acum nu pot spune ca numai ea așteaptă să prindă viață și eu îmi doresc dar de la a dori și pana la a reuși este o cale destul de "neasfaltată" pe care eu o străbat încet
Citiți mai multe