Între două date din calendar

Astăzi am deschis blogul și am văzut data ultimei postări.

24 iulie.

Astăzi este 1 august.

Am zâmbit și primul meu gând a fost:

„Ce repede a trecut timpul.”

Și apoi m-am întrebat...

Unde s-au dus zilele acestea?

Au dispărut?

Nu.

Au fost trăite.

Am muncit.

Am râs.

M-am odihnit.

Am avut gânduri pe care nu le-am scris.

Am avut clipe pe care doar le-am păstrat în suflet.

Și mi-am dat seama că nu orice zi trebuie să lase în urmă o pagină scrisă.

Unele zile își scriu singure povestea.

Poate că blogul meu nu este o dovadă că am trăit.

Este doar locul în care aleg, din când în când, să opresc timpul pentru câteva minute.

Să privesc în urmă.

Să respir.

Și să spun:

„Da... am mai trăit o bucățică de viață.”

Iar asta este suficient.

Nu numărul de texte spune cine sunt.

Ci felul în care aleg să-mi trăiesc zilele dintre ele.

Poate că timpul nu trece mai repede decât înainte.

Poate doar învăț să-l privesc altfel.

Și, chiar dacă uneori mă mir cât de repede se schimbă filele din calendar, sunt recunoscătoare că încă mai am pagini albe pe care pot scrie.

Pentru că fiecare pagină albă este, de fapt, o nouă șansă de a trăi.

Dana