Nu e despre mâncare

 Mult timp am crezut

că e despre mâncare.

Că mănânc prea mult.

Că aleg greșit.

Că nu am voință.

Dar nu a fost doar asta.

A fost despre oboseală.

Despre „lasă că merge și așa”.

Despre zile în care nu m-am mai pus pe mine pe primul loc.

A fost despre grabă.

Despre comoditate.

Despre momente în care nu am mai vrut să simt nimic

și am ales ceva rapid.

Nu m-am îngrășat dintr-o decizie mare.

Ci din multe decizii mici

pe care nici nu le-am observat.

Și poate…

nici nu e corect să dau vina pe mâncare.

Pentru că mâncarea nu decide.

Eu decid.

Chiar și atunci când nu sunt atentă.

Și poate nu trebuie să schimb totul deodată.

Poate e suficient

să aleg diferit, din când în când.

Să mă opresc o clipă.

Să mă întreb: „de ce fac asta?”

Și să mă întorc, încet, la mine.

Fără vină.

Fără grabă.

Dana