Când ai fost ultima dată doar tu?

Nu tu, cea care muncește.

Nu tu, cea care are grijă de casă.

Nu tu, cea care răspunde la telefon.

Nu tu, cea care rezolvă probleme.

Nu tu, cea care trebuie să fie puternică.

Nu tu, cea care zâmbește pentru că așa se așteaptă lumea.

Ci tu.

Pur și simplu tu.

M-am întrebat astăzi când am avut ultima dată o zi în care să nu trebuiască să fiu nimic pentru nimeni.

Să nu demonstrez.

Să nu repar.

Să nu alerg.

Să nu mă compar.

Să nu mă gândesc dacă fac suficient.

Poate că au trecut ani.

Și poate că nici nu ne dăm seama.

Ne trezim dimineața și intrăm direct în rolurile noastre.

Suntem soții.

Soți.

Mame.

Tați.

Copii.

Angajați.

Șefi.

Prieteni.

Vecini.

Oameni care trebuie să fie disponibili.

Și undeva, printre toate aceste roluri, rămâne omul.

Noi.

Cel care poate că ar vrea să stea puțin în liniște.

Să privească cerul.

Să râdă fără motiv.

Să plângă fără să explice.

Să facă ceva inutil, doar pentru că îi place.

Să spună „astăzi nu”.

Să nu aibă niciun plan.

Și poate că tocmai de aceea ne simțim uneori obosiți fără să știm exact de ce.

Nu ne obosește doar munca.

Ne obosește și faptul că suntem atât de multe versiuni ale noastre pentru atât de mulți oameni.

Și atunci mă întreb:

Dacă într-o zi nu ar mai avea nimeni nevoie de nimic de la mine, cine aș fi eu?

Cred că întrebarea asta mă sperie puțin.

Dar îmi și place.

Pentru că poate răspunsul nu trebuie să fie ceva spectaculos.

Poate aș fi femeia care desenează.

Cea care scrie.

Cea care râde.

Cea care pleacă în vacanțe și se minunează de lume.

Cea care încă visează.

Cea care, la aproape 52 de ani, încă se întreabă de ce suntem aici.

Poate că aceea sunt eu.

Nu rolurile mele.

Nu realizările mele.

Nu ceea ce cred ceilalți despre mine.

Eu.

Și poate că ar trebui să ne întâlnim mai des cu noi înșine.

Nu după ce terminăm tot.

Pentru că, dacă așteptăm să terminăm tot ce avem de făcut...s-ar putea să treacă viața.

Așa că astăzi îmi fac puțin loc mie.

Nu trebuie să fac nimic extraordinar.

Doar să fiu.

Și poate că, pentru prima dată după mult timp,este suficient.

Dana