Visurile care nu s-au împlinit

Există visuri care se împlinesc.

Și există visuri care rămân undeva, într-un colț al sufletului.

Unul dintre visurile mele era ca, la cincizeci de ani, să nu mai merg la muncă.

Astăzi mă apropii de cincizeci și doi.

Încă merg.

Și, uneori, mă întreb unde s-a pierdut acel vis.

Nu caut vinovați.

Nu spun că viața a fost nedreaptă.

Poate doar am ales drumul care mi-a adus alte bucurii și alte lecții.

Viața nu ne dă întotdeauna ceea ce am desenat în tinerețe.

Uneori ne dă altceva.

Nu mai bun.

Nu mai rău.

Doar altceva.

Și am înțeles că nu toate visurile sunt făcute ca să se împlinească.

Unele există doar ca să ne arate ce prețuim.

Eu încă prețuiesc libertatea.

Poate nu am găsit-o în felul în care mi-am imaginat.

Dar încă o caut în fiecare zi.

Într-o oră petrecută scriind.

Într-o mandală desenată în liniște.

Într-o vacanță.

Într-o dimineață fără grabă.

Poate că libertatea nu este un loc în care ajungi.

Poate este un fel de a trăi, chiar și atunci când viața nu a urmat planul făcut cu mulți ani în urmă.

Dana