Drumul pe care nu l-am desenat

Cred că fiecare dintre noi așteaptă, măcar uneori, să fie văzut.

Să primească o confirmare.

Un „bravo”.

Un „uite, ai reușit”.

Poate chiar un mic impuls care să ne facă să mergem mai departe atunci când începem să ne îndoim de noi.

Și eu am așteptat.

Am vrut să fiu ca alții.

M-am uitat la oameni care au reușit și m-am întrebat de ce la mine lucrurile nu s-au întâmplat la fel.

Dar nu am putut să fiu ca ei.

Și, cu timpul, am învățat să mă bucur pentru fiecare om care reușește.

Indiferent în ce.

Poate și-a dorit.

Poate a avut noroc.

Poate a muncit enorm.

Poate viața l-a împins înainte.

Nu știu.

Știu doar că bucuria altuia nu îmi ia nimic din ceea ce sunt eu.

Visul meu a fost să scriu.

Am făcut școli care, în vremurile acelea, te făceau să crezi că viitorul va arăta într-un anumit fel.

Că vei avea o carieră.

Că vei ajunge undeva.

Că viața va urma un plan.

Dar viața...

Viața are propriul ei drum.

Poate noi ne facem hărți.

Ne punem obiective.

Ne imaginăm unde vom fi la douăzeci, la treizeci, la cincizeci de ani.

Și apoi viața mută drumul.

Ne duce pe străzi pe care nu le-am fi ales.

Ne pune oameni în cale pe care nu i-am fi întâlnit niciodată.

Ne face să facem lucruri despre care, cu ani înainte, am fi spus:

„Eu? Niciodată!”

Și totuși le facem.

Uneori mergem drept.

Alteori ocolim.

Ne rătăcim.

Ne întoarcem.

Și, într-un final, ajungem într-un loc pe care nu ni l-am imaginat.

Poate că acolo trebuia să ajungem.

Nu știu.

Eu încă îmi place să cred că undeva, la începutul călătoriei, am semnat un contract pe care nu mi-l mai amintesc.

Poate am scris acolo toate lecțiile.

Toate întâlnirile.

Toate bucuriile.

Toate pierderile.

Toate drumurile pe care urma să le fac.

Iar acum merg.

Uneori cu pași siguri.

Alteori habar nu am unde mă duc.

Dar merg.

Și poate că acesta este secretul.

Nu trebuie să știu întotdeauna unde ajung.

Trebuie doar să nu uit să privesc peisajul în timp ce merg.

Pentru că poate că drumul însuși este povestea.

Iar eu...........................încă o scriu.

Dana