Uneori ne întoarcem

 Există perioade în care scriu.

Și perioade în care tac.

Cândva credeam că dacă mă opresc, am pierdut ceva.

Că trebuie să fiu constantă.

Să nu întrerup firul.

Astăzi nu mai cred asta.

Viața are anotimpurile ei.

Sunt zile în care cuvintele curg.

Și zile în care se ascund.

Sunt perioade în care creez.

Și perioade în care doar trăiesc.

Iar acum înțeleg că și asta face parte din drum.

Nu trebuie să înfloresc în fiecare zi.

Uneori cresc rădăcini.

Uneori adun experiențe.

Uneori mă îndepărtez puțin de locurile care îmi plac.

Dar dacă sunt cu adevărat ale mele,

mă întorc.

Așa cum m-am întors la blog.

Nu pentru că trebuia.

Nu pentru că mă aștepta cineva.

Ci pentru că am avut din nou ceva de spus.

Și poate că asta este suficient.

Să pleci când ai nevoie.

Să te întorci când simți.

Fără vină.


Nu m-am pierdut. M-am întors.

Dana


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trăiesc și atât

Nu e despre mâncare

Nu m-am îngrășat peste noapte