Ne obișnuim cu noi înșine

 Cred că cel mai periculos lucru

nu este schimbarea.

Ci obișnuința.

Ne obișnuim cu oboseala.

Cu „lasă că merge”.

Cu hainele largi.

Cu durerile mici.

Cu amânarea.

Ne obișnuim atât de mult cu noi,

încât încetăm să ne mai vedem.

Și poate de asta schimbările mari

nu vin cu zgomot.

Vin în liniște.

Kilogram cu kilogram.

Zi cu zi.

Gând cu gând.

Până într-o clipă

în care ceva ne trezește.

O oglindă.

O fotografie.

O cămașă care nu se mai încheie.

Și atunci spunem: „Când s-a întâmplat?”

Dar adevărul este că

nu s-a întâmplat într-o zi.

S-a întâmplat în toate zilele

în care nu am fost prezenți.

Și poate…

nu trebuie să ne pedepsim pentru asta.

Poate trebuie doar

să începem să ne observăm din nou.

Cu sinceritate.

Cu răbdare.

Cu mai multă grijă față de noi.

Mă observ fără să mă condamn.

Dana