Corpul vorbește înainte să țipe

 Cred că trupul nostru ne vorbește mereu.

Doar că o face încet.

Printr-o oboseală.

Printr-un somn mai greu.

Printr-o haină care nu mai cade la fel.

Printr-o durere mică ignorată.

Dar noi așteptăm țipătul.

Așteptăm momentul în care ceva devine atât de evident

încât nu mai poate fi ignorat.

Și poate asta facem cu noi înșine, în general: nu ascultăm șoaptele.

Ascultăm doar crizele.

Și de acolo poți curge tu mai departe.

Dana