Dacă aș putea să scriu, atunci când aburii dușului mă învăluie iar apa fierbinte îmi mângâie corpul. Dacă aș putea să scriu când sufletul îmi zâmbește de fericirea unei noi excursii, o simplă dar binemeritată ieșire în natură. Dacă aș putea să scriu când, ocupată la muncă apare o idee năstrușnică. Dacă aș putea scrie când stau pe canapea cuprinsă de o stare de relaxare totală. Dacă aș putea scrie într-o altă stare, într-un alt timp, nu atunci când mă așez în fața laptopului pregătită de o nouă aventură în ale scrisului și surpriză, gândurile zboară, ideile se pierd într-o ceață, care nu știu de unde a apărut și uite așa ia sfârșit ceea ce nici măcar nu a început. Și totuși dacă aș putea scrie atunci când sunt lipsă din fața tastaturii, ar fi ideal pentru noua mea carte, care așteaptă să fie terminată. Acum nu pot spune ca numai ea așteaptă să prindă viață și eu îmi doresc dar de la a dori și pana la a reuși este o cale destul de "neasfaltată" pe care eu o străbat încet
Sunt momente cand cineva se smulge din sufletul tau cu atata viteza de simti un gol imens,dar apoi se lasa linistea ...o liniste pe care o asteptai de mult si nu intelegeai de ce nu mai vine...abia atunci iti dai seama ca acel suflet ce a ple...cat era de fapt povara pentru sufletul tau ,era greutatea ce apasa pe inima ta ...abia dupa ce te dezmeticesti din acea clipa realizezi ca ai renascut si ca tot ce iti lipsea acum le-ai regasit in golul acela imens...zambesti si mergi inainte ...este minunat sa renasti....
Comentarii
Trimiteți un comentariu