Dacă aș putea să scriu, atunci când aburii dușului mă învăluie iar apa fierbinte îmi mângâie corpul. Dacă aș putea să scriu când sufletul îmi zâmbește de fericirea unei noi excursii, o simplă dar binemeritată ieșire în natură. Dacă aș putea să scriu când, ocupată la muncă apare o idee năstrușnică. Dacă aș putea scrie când stau pe canapea cuprinsă de o stare de relaxare totală. Dacă aș putea scrie într-o altă stare, într-un alt timp, nu atunci când mă așez în fața laptopului pregătită de o nouă aventură în ale scrisului și surpriză, gândurile zboară, ideile se pierd într-o ceață, care nu știu de unde a apărut și uite așa ia sfârșit ceea ce nici măcar nu a început. Și totuși dacă aș putea scrie atunci când sunt lipsă din fața tastaturii, ar fi ideal pentru noua mea carte, care așteaptă să fie terminată. Acum nu pot spune ca numai ea așteaptă să prindă viață și eu îmi doresc dar de la a dori și pana la a reuși este o cale destul de "neasfaltată" pe care eu o străbat încet
M-am contopit cu natura,in linistea ce am crezut ca este langa pamant, la baza tulpinii florilor ce se arunca spre cerul senin,acolo unde parca totl este linistit si ...da am descopeti ca florile vorbesc , ca iarba plange sub fiecare pas ce... o calca , ca fluturii isi dau binete cu petalele florilor ,ca vantul mangaie fiecare fir de iarba...ca de fapt acolo unde noi calcam este o alta viata...totul este viu si plange sub greul pas ce noi il facem strivind fiecare fir de iarba,rupand florile sau jucandu-ne cu petalele ...fiecare striga de durere si gandaceii si fluturii in clipa in care ii atingem striga ..da stiga atat de tare incat cineva plange pentru durerea lor ..dar noi...noi suntem surzi in a auzi durerea lor ..inaintam pentru a ne fi bine,inaintam pentru a trai dar nu gandim ca doare...atata de tare doare .......
Comentarii
Trimiteți un comentariu