Dacă aș putea să scriu, atunci când aburii dușului mă învăluie iar apa fierbinte îmi mângâie corpul. Dacă aș putea să scriu când sufletul îmi zâmbește de fericirea unei noi excursii, o simplă dar binemeritată ieșire în natură. Dacă aș putea să scriu când, ocupată la muncă apare o idee năstrușnică. Dacă aș putea scrie când stau pe canapea cuprinsă de o stare de relaxare totală. Dacă aș putea scrie într-o altă stare, într-un alt timp, nu atunci când mă așez în fața laptopului pregătită de o nouă aventură în ale scrisului și surpriză, gândurile zboară, ideile se pierd într-o ceață, care nu știu de unde a apărut și uite așa ia sfârșit ceea ce nici măcar nu a început. Și totuși dacă aș putea scrie atunci când sunt lipsă din fața tastaturii, ar fi ideal pentru noua mea carte, care așteaptă să fie terminată. Acum nu pot spune ca numai ea așteaptă să prindă viață și eu îmi doresc dar de la a dori și pana la a reuși este o cale destul de "neasfaltată" pe care eu o străbat încet
Atata liniste, nimic nu
se aude..o tacere atat de puternica de parca intra prin fiecare por al pielii
si parca apasa din ce in ce mai tare pe sufletul ce este in interiorul
corpului...nimic nu se intampla doar tacere...tacerea plansul mut al suferintei
interioare...in rest nimic...si surprinzator supravietuiesc in tacerea asta
apasatoare...
Comentarii
Trimiteți un comentariu