Cred că unul dintre cele mai mari daruri pe care le primim este sănătatea. Și, culmea, este și unul dintre lucrurile pe care le observăm cel mai puțin. Când suntem sănătoși, ni se pare firesc să respirăm fără efort. Să mergem. Să urcăm scările. Să râdem până ne dor obrajii. Să ne trezim dimineața și să ne începem ziua. Nu ne oprim să spunem: „Ce bine este că pot!” Abia atunci când apare o durere, un diagnostic sau o limită, înțelegem cât de bogați eram fără să știm. Ani la rând am crezut că sănătatea este ceva ce mi se cuvine. Astăzi o privesc ca pe un dar. Nu înseamnă că voi controla tot ce mi se va întâmpla. Viața nu ne promite asta. Dar pot să aleg să-mi respect corpul. Să-l hrănesc mai bine. Să-l odihnesc. Să-l ascult când îmi șoptește, nu doar când începe să strige. Poate că nu vom putea evita toate bolile. Dar putem evita nepăsarea. Iar între grijă și nepăsare se află, de multe ori, ani întregi de viață trăiți mai frumos. Astăzi îi mulțumesc corpului meu. Nu pentru că este p...
Atata liniste, nimic nu
se aude..o tacere atat de puternica de parca intra prin fiecare por al pielii
si parca apasa din ce in ce mai tare pe sufletul ce este in interiorul
corpului...nimic nu se intampla doar tacere...tacerea plansul mut al suferintei
interioare...in rest nimic...si surprinzator supravietuiesc in tacerea asta
apasatoare...
Comentarii
Trimiteți un comentariu