Și scârție...
Și scârție lanțul,
Ce crucea îti leaga,
De un mormânt
În care trupu-ți odihnești
Și lacrimi curg fără-ncetare
Privind la poza prăfuita,
Ca pe un pedestal
Pe crucea-ți învechită.
Și scârție parcă pamântul
Ce trupul ți-a-nghițit
De strigătul durerii
Ce nimeni nu l-a auzit
Și scârție și vântul care bate
Poate de-acolo din mormânt
Auzi al lacrimilor șoapte
Ce se preling pe țărna trupului frânt.
Comentarii
Trimiteți un comentariu