Dacă aș putea să scriu, atunci când aburii dușului mă învăluie iar apa fierbinte îmi mângâie corpul. Dacă aș putea să scriu când sufletul îmi zâmbește de fericirea unei noi excursii, o simplă dar binemeritată ieșire în natură. Dacă aș putea să scriu când, ocupată la muncă apare o idee năstrușnică. Dacă aș putea scrie când stau pe canapea cuprinsă de o stare de relaxare totală. Dacă aș putea scrie într-o altă stare, într-un alt timp, nu atunci când mă așez în fața laptopului pregătită de o nouă aventură în ale scrisului și surpriză, gândurile zboară, ideile se pierd într-o ceață, care nu știu de unde a apărut și uite așa ia sfârșit ceea ce nici măcar nu a început. Și totuși dacă aș putea scrie atunci când sunt lipsă din fața tastaturii, ar fi ideal pentru noua mea carte, care așteaptă să fie terminată. Acum nu pot spune ca numai ea așteaptă să prindă viață și eu îmi doresc dar de la a dori și pana la a reuși este o cale destul de "neasfaltată" pe care eu o străbat încet
Ziua in care m-am apucat de scris, nu am ințeles-o nici eu,ce anume m-a
atras,sau mai bine zis de ce am luat hotărârea de a scrie altceva decât
poezie,dar era o dimineața în care ochii mei abia daca ar fi vrut să se
deschidă ,leneveau în liniște în visul ce încă nu luase sfârșit. Cerul acoperit
de o mantie de nori pufoși nu lasa soarele sa se ivească,dar undeva într-un
colț de cer în depărtatul orizont soarele ridica un capăt de mantie
cenușie-albicioasa și iși scoase o rază fermecată ce incepu să arunce mângâieri
și liniște peste tot. Și păsărelele ciripeau mai voioase și florile parcă iși
accentuau culoarea pâna și adierea de vânt parcă era mai liniștita. Încet dar
sigur minunata rază de soare ajunsese și la mine prin spațiul rămas dintre
draperiile trase la intâmplare.In mintea mea atăt de multe se perindau, vise,
amintiri și ce aveam in ziua respectivă de făcut,un lucru era cert nu puteam să
uit acel zâmbet sobru, acea privire patrunzătoare , erau prezente în fiecare
clipă în mintea mea și îmi răscolea tot ce se poate numi gănd, fără voia mea
sau poate chiar imi dădea o plăcere ce eu nu o ințelegeam și totuși durea,
durea atăt de tare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu