Cred că unul dintre cele mai mari daruri pe care le primim este sănătatea. Și, culmea, este și unul dintre lucrurile pe care le observăm cel mai puțin. Când suntem sănătoși, ni se pare firesc să respirăm fără efort. Să mergem. Să urcăm scările. Să râdem până ne dor obrajii. Să ne trezim dimineața și să ne începem ziua. Nu ne oprim să spunem: „Ce bine este că pot!” Abia atunci când apare o durere, un diagnostic sau o limită, înțelegem cât de bogați eram fără să știm. Ani la rând am crezut că sănătatea este ceva ce mi se cuvine. Astăzi o privesc ca pe un dar. Nu înseamnă că voi controla tot ce mi se va întâmpla. Viața nu ne promite asta. Dar pot să aleg să-mi respect corpul. Să-l hrănesc mai bine. Să-l odihnesc. Să-l ascult când îmi șoptește, nu doar când începe să strige. Poate că nu vom putea evita toate bolile. Dar putem evita nepăsarea. Iar între grijă și nepăsare se află, de multe ori, ani întregi de viață trăiți mai frumos. Astăzi îi mulțumesc corpului meu. Nu pentru că este p...
E o dimineată din alea fără nor
pe cer ..senin și plin de speranța că soarele va răspândi raze toată
ziua...vântul adie agale,păsărelele abia ciripesc..iar eu cu o carte în mână
merg încet spre stația de bus ..nimic diferit de alte dimineți și totuși ceva
este altfel...aerul înmiresmat pătrunde în oase parcă fără a mai trece prin
nări...intră prin fiecare por al pielii...la început obosea corpul ..apoi ca o
magie îmi da aripi să zbor spre...unde oare...o zi ca oricare alta sau în magia
minții mele...nu știu,eu merg și zâmbesc este tot ce am un zâmbet și o lacrimă
care mă însoțesc mereu...în singurătatea vieții mele doar ele îmi sunt sprijin
la bine și la rau...Domnul așa a gândit că un zâmbet și o lacrimă să mă
însoțească..de ce? ...ei ce întrebare...? Răspuns știu că nu o să găsesc..dar
mie îmi este foame..o foame nebună de iubire, frumos, împlinire, liniște
sufletească...of cât de foame îmi este...simt că nu m-aș sătura nici o clipa de
ele și totuși mereu am porții mici,dar zâmbetul și lacrima mereu sunt lângă
mine ...acoperă gândul trist și veselia ce încerc sa o trăiesc....of căt de
mult iubesc acel zâmbet si acea lacrimă ce mereu mă însoțesc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu