Dacă aș putea să scriu, atunci când aburii dușului mă învăluie iar apa fierbinte îmi mângâie corpul. Dacă aș putea să scriu când sufletul îmi zâmbește de fericirea unei noi excursii, o simplă dar binemeritată ieșire în natură. Dacă aș putea să scriu când, ocupată la muncă apare o idee năstrușnică. Dacă aș putea scrie când stau pe canapea cuprinsă de o stare de relaxare totală. Dacă aș putea scrie într-o altă stare, într-un alt timp, nu atunci când mă așez în fața laptopului pregătită de o nouă aventură în ale scrisului și surpriză, gândurile zboară, ideile se pierd într-o ceață, care nu știu de unde a apărut și uite așa ia sfârșit ceea ce nici măcar nu a început. Și totuși dacă aș putea scrie atunci când sunt lipsă din fața tastaturii, ar fi ideal pentru noua mea carte, care așteaptă să fie terminată. Acum nu pot spune ca numai ea așteaptă să prindă viață și eu îmi doresc dar de la a dori și pana la a reuși este o cale destul de "neasfaltată" pe care eu o străbat încet
E o dimineată din alea fără nor
pe cer ..senin și plin de speranța că soarele va răspândi raze toată
ziua...vântul adie agale,păsărelele abia ciripesc..iar eu cu o carte în mână
merg încet spre stația de bus ..nimic diferit de alte dimineți și totuși ceva
este altfel...aerul înmiresmat pătrunde în oase parcă fără a mai trece prin
nări...intră prin fiecare por al pielii...la început obosea corpul ..apoi ca o
magie îmi da aripi să zbor spre...unde oare...o zi ca oricare alta sau în magia
minții mele...nu știu,eu merg și zâmbesc este tot ce am un zâmbet și o lacrimă
care mă însoțesc mereu...în singurătatea vieții mele doar ele îmi sunt sprijin
la bine și la rau...Domnul așa a gândit că un zâmbet și o lacrimă să mă
însoțească..de ce? ...ei ce întrebare...? Răspuns știu că nu o să găsesc..dar
mie îmi este foame..o foame nebună de iubire, frumos, împlinire, liniște
sufletească...of cât de foame îmi este...simt că nu m-aș sătura nici o clipa de
ele și totuși mereu am porții mici,dar zâmbetul și lacrima mereu sunt lângă
mine ...acoperă gândul trist și veselia ce încerc sa o trăiesc....of căt de
mult iubesc acel zâmbet si acea lacrimă ce mereu mă însoțesc. 
Comentarii
Trimiteți un comentariu